Poxa
Atunci când citesc, nu citesc de fapt, iau doar frazele frumoase, le savurez ca pe bomboane, ca pe un pahar de lichior pe care îl beau încet, până când simt că ideea se răspândește în mine, ca alcoolul. Și astfel, ideea se resoarbe în mine, se resoarbe în creierul și în inima mea, făcând să-mi pulseze venele până la rădăcina vaselor sangvine.
Bohumil Hrabal, „O singurătate prea zgomotoasă”, pag 11, Ed ART, 2014 (1980)
Vezi tu! mie Calea aceasta a Victoriei îmi apare întotdeauna ca un arbore. (Nu râde! Te-am prevenit că e o idee de bătrân!) Un arbore cu rădăcina în Lipscani și în întortochetura aceasta de străzi vecine, cu bănci, case de schimb, zarafi, angrosiști cu magazine mereu primenite și până seara golite. De aici își pompează tot orașul sucul vieții. Banii și belșugul. Substanța și podoabele. Ceea ce-i îndestulează nevoile lacome sau numai deșertăciunea… Tulpina îmi pare că e tot traiectul de aici, de la Poștă și Casa de Depuneri până la Capul Podului. Precum vezi, e o tulpină cam deșirată și îndestul de strâmbă. Nu e un arbore rectilin și aerisit. Dar pe scoarța acestei tulpine mișună toate gâzele: și cele urâte, și cele plăcute ochiului; și cele cu aripi, și cele care se târâie; și cele care adună, și cele care risipesc!… Iar acolo, în vârf, de la Capul Podului înainte, se întinde Șoseaua și aleele răsfirate cu vile, frunzarul umbros pentru desfătarea îndestulaților. Mergi într-o zi cu soare ca aceasta: ai să găsești vânturându-se o lume voioasă și gureșă în cele mai frumoase straie și în cele mai scumpe vehicule. E o fluturare de aripi irizate și o întrecere de culori într-adevăr încântătoare… Însă un lucru e bine să iei aminte: dacă fluturii au ajuns acolo, sus, omizile lor și-au hrănit și își hrănesc încă viața de aici, de jos, de la rădăcina Lipscanilor, din bănci și case de schimb, societăți cu o jumătate de miliard capital sau tejghele mucede de zarafi, iar praful irizat de pe aripi și toată amăgeala pentru ochi le cară ambalate în hârtie de mătase tot din vitrinele Lipscanilor mereu primenite. De aici și-au supt viața, dar și răul de care adesea mor… Înțeleg că ești nerăbdător să pornești într-acolo! zâmbi cărturarul bătrân.
Cezar Petrescu, „Calea Victoriei”, p 323, Editura pentru Literatură, 1965 (după ediția 1957)
Teză de doctorat. Construcția și instrumentalizarea ideii de națiune în perioada regimului comunist din România, 1948-1971. (Rezumat) Doctorand: Rusu Petru Claudiu 2012

Pattern-urile de argumentare erau similare, indiferent de subiectul cercetat: problema este identificată în concepția „părinților fondatori”, conform căreia se desfășoară deducția „logică”, pentru a fi confirmată, în concluzie, tot de referințele la un „clasic”; astfel, argumentația în filosofia marxist-leninistă redă o deducție de la principiile acceptate, fără angrenarea gândirii critice, validată de o instituție exterioară domeniului filosofic – autoritatea politică.

„Simțul” estetic al aceluia care locuiește într-o casă bine organizată funcțional sau al aceluia care folosește o mașină cu o structură perfect adaptată funcției sale este solicitat chiar prin această adecvare, ca dovadă a iscusinței creatoare umane; iar, abia mai încolo, el începe să sesizeze și elementele de „limbaj artistic” pe care eventual aceste obiecte ale cotidianului le înglobează în structura lor, adăugându-le în felul acesta acel „plus” care adiționează mecanismului, fantezia aderentă însă organic la acest mecanism.
Marcel Breazu, „Specificul esteticului cotidian”, pagina 26, parte din „Estetica vieții cotidiene”, Editura Științifică, Institul de filozofie al Academiei Republicii Socialiste România, București, 1966
Obiectele materiale ale “esteticului cotidian” sînt obiecte a căror funcție primordială este utilitară, legată nemijlocit de necesitățile biologice și de necesitățile vieții materiale a societății, parte inseparabilă a vieții social-biologice, dar care nu pot fi private de calități estetice, pentru că omul nu se poate mișca, cu satisfacție, decât într-un mediu „umanizat”.
Marcel Breazu, „Specificul esteticului cotidian”, pagina 24, parte din „Estetica vieții cotidiene”, Editura Științifică, Institul de filozofie al Academiei Republicii Socialiste România, București, 1966
http://www.retetecalamama.ro/retete-culinare/placinta-cu-branza-si-urzici.html

paranoia

Dialogul fusese dificil, cu trape şi uşi false iţindu-se la fiecare pas, cea mai mică alunecare l-ar fi putut târî spre o confesiune completă dacă spiritul său n-ar fi fost atent la multiplele sensuri ale cuvintelor pe care le pronunţa precaut, mai ales la cele care par a avea un singur sens, cu ele trebuie să fii cel mai grijuliu. Spre deosebire de ce se crede în general, sens și semnificație n-au fost niciodată totuna, semnificația se epuizează imediat, e directă, literală, explicită, închisă în sine însăși, univocă, cum se spune, în timp ce sensul nu este capabil să rămână liniștit, colcăie de sensuri secundare și terțe, de direcții radiante care se divid și se subdivid în ramuri și rămurele, până când se pierd din vedere, sensul fiecărui cuvânt seamănă cu o stea atunci când începe să proiecteze talazuri fierbinți prin întreg spațiul, uragane cosmice, perturbații magnetice, spaime.
Jose Saramago, „Toate numele”, în jur de pagina 100.
biblioteca cu vitrina
inaltime cca 1.60cm

biblioteca cu vitrina

inaltime cca 1.60cm

dulap de haine 
dimensiuni: 170 latime cm / 175cm inaltime / 70cm adancime

dulap de haine 

dimensiuni: 170 latime cm / 175cm inaltime / 70cm adancime

masina de spalat functionala 

masina de spalat functionala